în taină

IML

maestro

allegro con brio

Desi ora petrecuta cu marele vrajitor implinea sau
apropia de inima lui ceva presimtit mai demult,
totusi, tocmai acea ora separa clar ziua de azi de cea
de miine, trecutul de prezent si viitor, intocmai cum
cineva desteptat dintr-un vis nu se mai poate indoi ca
e treaz, chiar cind s-a sculat in aceleasi imprejurimi
pe care le-a vazut si in somn. Exista multe feluri si
forme ale chemarii, miezul si sensul trairii ramin
insa mereu aceleasi: sufletul e trezit la viata,
metamorfozat sau sporit de faptul ca, in loc de vise
si presentimente interioare, rasuna deodata si
patrunde in el din afara un apel, un fragment al
realitatii. In cazul lui Knecht, fragmentul de
realitate fusese fiinta maestrului: maestrul muzicii,
stiut numai ca o figura indepartata venerabila, de
semizeu, un arhanghel din cele mai inalte sfere
celeste, aparuse in fata lui in carne si oase, avusese
ochi albastri atotstiutori, se asezase pe un taburet
la pianul de exercitii, facuse muzica impreuna cu
Josef, o muzica minunata, ii aratase aproape fara
cuvinte ce este propriu-zis muzica, il binecuvintase
si apoi pierise iar. Mult prea plin si preocupat de
ecoul imediat, interior al evenimentului trait, Knecht
n-a fost la inceput deloc in stare sa reflecteze
asupra a ceea ce avea probabil sa urmeze si sa rezulte
din toate acestea. Intocmai precum o planta tinara,
dezvoltindu-se o vreme in liniste si sovaind, incepe
brusc sa respire si sa creasca mai viguros, ca si cum
ar fi devenit constienta dintr-o data, intr-un ceas al
minunilor, de legea fiintei sale, iar acum se
straduieste din toata inima spre propria-i implinire,
tot astfel, dupa ce-l atinse mina vrajitorului,
baiatul incepe sa-si adune si sa-si incordeze
puterile, repede si cu patima; se simtea transformat,
se simtea crescind, simtea ca intre el si lume au
aparut relatii de tensiune si armonie, era in stare in
unele ore sa rezolve la muzica, latina, matematici
teme ce depaseau cu mult virsta lui si capacitatea
colegilor sai, simtindu-se atunci capabil de orice
realizare; in alte ore putea sa uite totul si sa
viseze cu o duiosie si daruire noi pentru el, sa
asculte vintul sau ploaia, sa ramina cu privirile
atintite asupra unei flori ori asupra undei unei ape
curgatoare, nepricepind nimic, intuind totul, rapit de
simpatie, de curiozitate, de dorinta de a intelege,
tirit dinspre propriu-i eu catre ceilalti, catre lume,
catre mister si sfintele taine, catre jocul chinuitor
de frumos al fenomenelor.

Hermann Hesse - Jocul cu mărgele de sticlă

de drag

la echinocţiu

şuier luna şi o răsar...

in memoriam

Richard Wright
(28 Iulie 1943 - 15 Septembrie 2008)

la mesteacăn

IML